Galileene, intra si la mine... Tu, Sfetnic minunat, Iisus Hristos! Amin.

De la un timp, prin fata casei mele
Trece-un strain nascut din Galileea,
Si-mi cere un pahar cu apa rece,
Ca-i obosit si vine din Iudeea.

“Numele meu este Isus Hristos
Si-as vrea sa intru, de gandesti ca-i bine,
Ca sa vorbim de cerul cel frumos
Sa facem iarasi zilele senine,

*Galileene, intra si la mine,
Ca sa vorbim de cerul cel frumos,
Sa facem iarasi zilele senine,
Tu, Sfetnic minunat, Iisus Hristos! amin.

-Inteleg si simt acum - poate mai adanc si mai mult ca niciodata – ca fara Invierea Mantuitorului n-ar avea sens viata umana, caci nu ar exista speranta ce ne leaga in lantul eternitatii cu Dumnezeu si nici bucuria si fericirea ce o doreste asa de mult sufletul meu si al tau!… Si ar fi lumea aceasta doar un loc trist, cu o goana nebuna-n furtuna, cu agitare fara de sens, cu lupta intre cel mai bogat, ingamfat, egoist, lacom, nemilos, mai tare si cel ce nu are nici o bucurie, caci saracia si boala, nesperanta si neprevazutul, necredinta si nebiruinta l-ar face o epava pe un pamant ce-ar fi fost doar chinul si jalea, boala si moartea, cu un destin, dupa goana desarta si lupta de-o viata, in noaptea cea oarba fara vreo speranta pentru vreo alta dimineata… O, de n-ar fi fost Invierea Vietii, am fi toti oamenii de pe glie o nava-epava, in care cei fara nici o constiinta ce se infrupta din naivitatea si sinceritatea capodoperelor lui Dumnezeu - cum esti tu, cum sunt eu - ar castiga-ntr-o lupta inegala, caci ei doar ar fi aceia ce-ar fi multumiti ca-si traiesc pentru aceasta lume materiala viata lor redusa doar la goana lor nebuna dintr-o viata-n rugina si in spoiala.
Fara Inviere n-ar fi fost infranta moartea si viata ar fi fost doar o frantura de timp cu goana noastra nebuna dupa desertaciunile de pe pamant… Si totul ar fi fost doar un vis, o speranta desarta in ceva ce nu s-ar fi prelungit in eternitate si n-ar fi existat “lumea cealalta” si am fi disparut, morti in ale noastre pacate,sa fie iertate amin.