Ce sa fie ateismul? Este o stare dincolo sau dincoace de Dumnezeu! Unde ar putea fi aceasta, cand stim ca Dumnezeu este atotprezent? Am putea deduce de aici ca ateismul este un moft - nici macar de zile mari. Nu are nicaieri loc! Sa nu se mire cei care au nonsalanta sa se numeasca pe ei niscaiva atei. In aceasta ipostaza nu au loc nicaieri. Totusi, sa fim cuminti si sa ne gandim putin si vom vedea ca un loc tot au: in ei insisi! Numai acolo pot avea loc destul si se vor simti in siguranta si neizgoniti de nimeni, fiind doar ei cu sine laolalta.
In decursul vremurilor, s-a vazut ca statul prea mult in sine nu a dus la bucurie, pentru ca oricat te-ai multumi cu tine insuti, intr-o zi tot te saturi de tine si simti nevoia sa te eliberezi. Aceasta eliberare poate fi pozitiva in sensul ca operatia ai facut-o pe sine, adica pe propria piele, suportand consecintele, daca sunt. Gravitatea se arata atunci cand ai infestat pe cei din jurul tau; adica nu ai puterea ca valul sa fie consumat de tine insuti si-l pravalesti asupra celorlalti.
De aici au pornit toate nenorocirile asupra omenirii, mai ales cand aceasta stare de spirit malefica a angrenat nu numai persoane, ci si obsti intregi. Se cunosc prea bine consecintele, suferintele prin care au trecut milioane de oameni in decursul atat de nefericitei istorii.
Cum pot fi intorsi ateii de pe calea lor gresita? Imi vine in minte o snoava populara romaneasca: Pe cand se preumbla calare in jurul Bucurestilor, de un boier s-a apropiat un sarac si cu multa umilinta i-a cerut un ban de pomana:
"Du-te si munceste!" ii zise calaretul.
"Ma iarta, cucoane, raspunde omul, dar dumneata n-ai inteles bine ce am cerut; eu am cerut un ban, iar nu un sfat!"
Sfatul pentru intoarcere ar fi cel dat de boier: "du-te si munceste!" Adica sa nu faci din necredinta ta o ideologie. Sa muncesti cu mintea ta intreaga! Sa muncesti cu mainile tale din rasputeri! Sa semeni in ogorul inimii tale, al mintii tale, doar samanta adevarului intru sfanta rodire. Sa inveti, sa citesti din rasputeri, sa te cultivi curat pentru a-i ajuta si pe cei din jurul tau. Sa nu obosesti! Sa te intaresti si din nou sa pornesti la drum, cu si mai mare putere si hotarare!
Povestea trista cu ateismul poate fi categorisita ca o parere. De multe pareri ne putem molipsi pe parcursul vietii, iar aceste pareri duc negresit la inselare, mai ales cand este vorba despre credinta in Dumnezeu. Iata ce spune Sfantul Ierarh Ignatie in cartea sa, Despre inselare: "Cei molipsiti de inselare prin parere pot fi intalniti foarte adesea. Oricine nu are duh infrant, cel care isi recunoaste vreun fel oarecare de vrednicie si de merite, oricine nu tine neabatut invatatura Bisericii Ortodoxe, ci judeca in ce priveste oarecare dogma sau predanie, dupa cum il taie capul sau dupa invataturile celor de alta lege, se afla in aceasta inselare. Cat este de mare inselarea cuiva se poate vedea dupa marimea ratacirii si a staruintei sale in ratacire.
Neputincios este omul! Tot timpul se furiseaza in noi parerea intr-unul din chipurile sale si, dand fiinta "eu-ului" nostru, alunga de la noi harul dumnezeiesc. Asa cum nu este om, asa cum bine a bagat de seama Sfantul Macarie cel Mare, care sa fie liber de trufie, tot asa nu este om care sa fie cu desavarsire liber de lucrarea asupra lui a acestei patimi subtiri, numita parere!".
Cata prapadenie n-a umplut viata noastra cand, din cauza inselarii ce ne-a cuprins, din cauza parerilor noastre, am fost indepartati de lumina lui Dumnezeu?
Auzim glasul lui Iisus Hristos: "Fara Mine nu puteti face nimic!"(Ioan 15, 5). Atunci cand uitam aceasta imperativa porunca, facem uneori ceva mai mult decat nimicul; facem raul din jurul nostru, care intuneca pacea si lucrarea fratilor nostri pamanteni.
Am indemnat la carte si indemn la a citi in natura! Te deslusesti pe tine insuti si-i ajuti si pe altii din jurul tau. Ca sa nu luam decat pe Victor Hugo intru citire despre natura, el spune ca aici totul este enigma si totul este cuvant, natura fiind o carte frumoasa si glorioasa, iar cel ce-o asculta si o intelege, fericit!
Cei care indraznesc sa se numeasca atei sa spuna ca nu se satura niciodata sa invete acest alfabet maret al naturii si ca in fiecare zi cauta sa descopere o litera noua si ca natura are un suflet, nu este ca marmura. Si sa nu mai uite, caci natura nu uita pe nimeni, caci suntem flori si ramuri, si limpezimi curate, noi suntem natura, sursa eterna, triumfala, ce stinge orice sete si orice aripa spala; doar de-ntelept patrunse, si campuri si paduri, chiar spiritelor inalte aduc invataturi! Si iarasi sa nu mai uite ca nimeni in aceasta lume nu se poate sustrage fascinatiei cerului albastru, copacilor verzi, noptii intunecate, vuietului vantului, cantecului pasarilor. Iar atunci cand omul comite anumite fapte brutale inutile si din pura placere, natura pare ca-l priveste si il vede; atitudinea sa pare posomorata, iar linistea inspaimantatoare. Iar pe cel ce stie sa inteleaga natura totul il indeamna sa fie intelept. Totul ii da sfaturi ganditorului tanar sau batran - credincios sau ateu -, planta te invata sa progresezi, unda cea repede te indeamna sa te grabesti, caci orele trec si trebuie sa inveti mai repede si mai bine ca, in contact cu natura, omul devine fie mai neinsemnat, fie mai maret!
Si mai ales sa nu se uite ce a spus Duhul Sfant prin glasul Imparatului-Profet David: "Mari si minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut pentru bucuria si inteleptirea noastra!"
Ateismul inseamna Negare! Veti spune: Stim acest lucru si nu este cazul sa se mai brodeze pe aceasta poveste demult stiuta. Sigur ca este demult stiuta si nu este numai o poveste, ci este mai mult decat atat, este o pacoste! Parca ii si vedem pe filosofi scormonind in inalturi si in adancimi si negasindu-l pe Dumnezeu. Cei mai multi au strigat din rasputeri la Dumnezeu ca sa li se arate in toata maretia Lui Imparateasca. N-au avut bucuria ca Dumnezeu sa asculte, ca la comanda, si sa se arate ba lui Democrit, ba lui Marx, ba lui Nietzsche - si, de ce nu, si lui Cioran, mai ales atunci cand la Rasinari folosea craniile din cimitir drept minge de fotbal.
Ei, daca atunci stapanul craniului ar fi sarit drept in picioare si i-ar fi altoit cateva lui Cioran, l-ar fi invatat minte sa mai glumeasca, dar asa, el si-a luat nasul la purtare mai tarziu si in scris. Batea lumea, cand cu piciorul cand cu scrisul. Asa au ramas treburile de atunci si asa vor merge inainte. Prostia si asa nu are granita.
Cand cautam prin dictionare, la cuvantul ateism, citim ca inseamna: Negare a existentei lui Dumnezeu si a oricarei divinitati; conceptie care se bazeaza pe aceasta negare si ca vine din limba franceza atheisme! Parca ar fi un facut!
Stim cu totii ce a insemnat ateismul mai ales in Franta si de unde au pornit cele mai groaznice impotriviri asupra credintei in Dumnezeu. Cine nu-si aminteste de masacrele din timpul Revolutiei din 1789? Acolo nu era vorba doar de lupta impotriva relelor sociale si a legilor strambe, ci era vorba si de acea negare a valorilor morale cand drojdia societatii ajunsese sa spulbere aluatul social din matca lui normala. Totul era pornit pe negare si primul atac era impotriva sacrului. Sa nu ne amintim decat de profanarea altarului Catedralei Notre Dame pe care au pus chipul spurcaciunii, la care urma sa se inchine cei care spulberau cu spor frumusetile cumpanite ale inaintasilor.
Mai anii trecuti, citeam despre descoperirile savantilor in decursul veacurilor. Se facea o trecere in revista unde se spunea despre fiecare savant, din fiecare tara, ce a ajuns sa descopere in domeniile variate ale stiintelor. Se sublinia ca peste 80% dintre savanti au ajuns la respectivele descoperiri doar cu ajutorul lui Dumnezeu, Caruia Ii aduceau multumiri cu mare piosenie, inaltandu-i slava intru rugaciuni.
Stim ca medicii si mai ales chirurgii, pe care-i numesc un fel de supraoameni (uber mensch), de fiecare data, inainte de a pune mana pe bisturiu, fac o rugaciune catre Dumnezeu pentru a reusi interventia asupra zidirii Sale. Daca acesti chirurgi ar tine un jurnal in fiecare zi si ar nota toate operatiile si cum i-a ajutat Dumnezeu si cum au vazut minuni cu ochii lor, ar fi o capodopera de care s-ar rusina ateii intru zgomotoasa lor necredinta.
N-as vrea sa afirm chiar ca ateismul ar fi o stare in care se cantoneaza ignoranta ca la ea acasa. Nu trebuie sa mai adaug ca a crede inseamna de la inceput si fara echivoc, ca trebuie sa stii! Iar ca sa stii trebuie sa citesti! Iar ca sa citesti trebuie sa fii foarte serios! Iar ca sa fii serios, trebuie sa fii om de treaba. Adica, mai este cazul sa spun ca Dumnezeu ne-a zidit cu obraz subtire si bun simt? Ca trebuie sa ne privim pe noi insine si pe altii ca zidiri perfecte in Univers! Ca privirea noastra trebuie sa se opreasca asupra puzderiilor de stele, asupra regnului mineral, vegetal si animal! Asupra cantului, asupra culorilor, asupra miresmelor!
Negarea vine de undeva, din interiorul nostru, din genunea spiritului innegrit de pacat si uraciune. N-am spune ca unii dintre noi se nasc rai din fire si pusi numai pe negare, dar vedem in jurul nostru tot felul de manifestari si unele raman in scris. Daca Nietzsche si-a spus siesi ca el nu este un om ci o dinamita, a si dovedit-o in scris si cei care il citesc, nu scapa de ghearele ignorantei agresive, alegandu-se din nefericire doar cu suicidul. Acestia sunt oamenii doar ai unei carti sau a catorva si acelea pline de dinamita ca sa fim in tonul bietului Nietzsche.
Avem de invatat de la albina! Ea culege mierea si nectarul din mii si mii de flori si chiar otrava o preface in miere. Am fost uimit cand am citit un manual pentru albinarit. Am vazut acolo ca lumea albinelor este o societate, daca o putem numi asa, perfecta! De unde atata intelepciune? Si cand am sti ca albina nu traieste mai mult de 60 de zile!
Ateul nu are timp sa citeasca si sa mediteze ce este el ca om si nici la ceea ce este in jurul sau! Cred ca nu mai este cazul sa ne intrebam ce va fi peste 50 de ani cu lumea aceasta, care nu prea citeste ci doar se instruieste de ocazie cu ce ii pune tehnica la indemana. Vom avea puhoaie de atei care ignora totul in calea lor precum se napustesc furtunile si valurile in inima naturii.
Se spunea ca odata un orb se plangea ca nu vede lumina! Asta da, se mai intelege, dar sarmanul de el credea din rasputeri in Dumnezeu! Cel care a auzit, a raspuns: Da, era orb, dar nu era prost!
P.S. Calinic Episcop al Argesului si Muscelului
In decursul vremurilor, s-a vazut ca statul prea mult in sine nu a dus la bucurie, pentru ca oricat te-ai multumi cu tine insuti, intr-o zi tot te saturi de tine si simti nevoia sa te eliberezi. Aceasta eliberare poate fi pozitiva in sensul ca operatia ai facut-o pe sine, adica pe propria piele, suportand consecintele, daca sunt. Gravitatea se arata atunci cand ai infestat pe cei din jurul tau; adica nu ai puterea ca valul sa fie consumat de tine insuti si-l pravalesti asupra celorlalti.
De aici au pornit toate nenorocirile asupra omenirii, mai ales cand aceasta stare de spirit malefica a angrenat nu numai persoane, ci si obsti intregi. Se cunosc prea bine consecintele, suferintele prin care au trecut milioane de oameni in decursul atat de nefericitei istorii.
Cum pot fi intorsi ateii de pe calea lor gresita? Imi vine in minte o snoava populara romaneasca: Pe cand se preumbla calare in jurul Bucurestilor, de un boier s-a apropiat un sarac si cu multa umilinta i-a cerut un ban de pomana:
"Du-te si munceste!" ii zise calaretul.
"Ma iarta, cucoane, raspunde omul, dar dumneata n-ai inteles bine ce am cerut; eu am cerut un ban, iar nu un sfat!"
Sfatul pentru intoarcere ar fi cel dat de boier: "du-te si munceste!" Adica sa nu faci din necredinta ta o ideologie. Sa muncesti cu mintea ta intreaga! Sa muncesti cu mainile tale din rasputeri! Sa semeni in ogorul inimii tale, al mintii tale, doar samanta adevarului intru sfanta rodire. Sa inveti, sa citesti din rasputeri, sa te cultivi curat pentru a-i ajuta si pe cei din jurul tau. Sa nu obosesti! Sa te intaresti si din nou sa pornesti la drum, cu si mai mare putere si hotarare!
Povestea trista cu ateismul poate fi categorisita ca o parere. De multe pareri ne putem molipsi pe parcursul vietii, iar aceste pareri duc negresit la inselare, mai ales cand este vorba despre credinta in Dumnezeu. Iata ce spune Sfantul Ierarh Ignatie in cartea sa, Despre inselare: "Cei molipsiti de inselare prin parere pot fi intalniti foarte adesea. Oricine nu are duh infrant, cel care isi recunoaste vreun fel oarecare de vrednicie si de merite, oricine nu tine neabatut invatatura Bisericii Ortodoxe, ci judeca in ce priveste oarecare dogma sau predanie, dupa cum il taie capul sau dupa invataturile celor de alta lege, se afla in aceasta inselare. Cat este de mare inselarea cuiva se poate vedea dupa marimea ratacirii si a staruintei sale in ratacire.
Neputincios este omul! Tot timpul se furiseaza in noi parerea intr-unul din chipurile sale si, dand fiinta "eu-ului" nostru, alunga de la noi harul dumnezeiesc. Asa cum nu este om, asa cum bine a bagat de seama Sfantul Macarie cel Mare, care sa fie liber de trufie, tot asa nu este om care sa fie cu desavarsire liber de lucrarea asupra lui a acestei patimi subtiri, numita parere!".
Cata prapadenie n-a umplut viata noastra cand, din cauza inselarii ce ne-a cuprins, din cauza parerilor noastre, am fost indepartati de lumina lui Dumnezeu?
Auzim glasul lui Iisus Hristos: "Fara Mine nu puteti face nimic!"(Ioan 15, 5). Atunci cand uitam aceasta imperativa porunca, facem uneori ceva mai mult decat nimicul; facem raul din jurul nostru, care intuneca pacea si lucrarea fratilor nostri pamanteni.
Am indemnat la carte si indemn la a citi in natura! Te deslusesti pe tine insuti si-i ajuti si pe altii din jurul tau. Ca sa nu luam decat pe Victor Hugo intru citire despre natura, el spune ca aici totul este enigma si totul este cuvant, natura fiind o carte frumoasa si glorioasa, iar cel ce-o asculta si o intelege, fericit!
Cei care indraznesc sa se numeasca atei sa spuna ca nu se satura niciodata sa invete acest alfabet maret al naturii si ca in fiecare zi cauta sa descopere o litera noua si ca natura are un suflet, nu este ca marmura. Si sa nu mai uite, caci natura nu uita pe nimeni, caci suntem flori si ramuri, si limpezimi curate, noi suntem natura, sursa eterna, triumfala, ce stinge orice sete si orice aripa spala; doar de-ntelept patrunse, si campuri si paduri, chiar spiritelor inalte aduc invataturi! Si iarasi sa nu mai uite ca nimeni in aceasta lume nu se poate sustrage fascinatiei cerului albastru, copacilor verzi, noptii intunecate, vuietului vantului, cantecului pasarilor. Iar atunci cand omul comite anumite fapte brutale inutile si din pura placere, natura pare ca-l priveste si il vede; atitudinea sa pare posomorata, iar linistea inspaimantatoare. Iar pe cel ce stie sa inteleaga natura totul il indeamna sa fie intelept. Totul ii da sfaturi ganditorului tanar sau batran - credincios sau ateu -, planta te invata sa progresezi, unda cea repede te indeamna sa te grabesti, caci orele trec si trebuie sa inveti mai repede si mai bine ca, in contact cu natura, omul devine fie mai neinsemnat, fie mai maret!
Si mai ales sa nu se uite ce a spus Duhul Sfant prin glasul Imparatului-Profet David: "Mari si minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut pentru bucuria si inteleptirea noastra!"
Ateismul inseamna Negare! Veti spune: Stim acest lucru si nu este cazul sa se mai brodeze pe aceasta poveste demult stiuta. Sigur ca este demult stiuta si nu este numai o poveste, ci este mai mult decat atat, este o pacoste! Parca ii si vedem pe filosofi scormonind in inalturi si in adancimi si negasindu-l pe Dumnezeu. Cei mai multi au strigat din rasputeri la Dumnezeu ca sa li se arate in toata maretia Lui Imparateasca. N-au avut bucuria ca Dumnezeu sa asculte, ca la comanda, si sa se arate ba lui Democrit, ba lui Marx, ba lui Nietzsche - si, de ce nu, si lui Cioran, mai ales atunci cand la Rasinari folosea craniile din cimitir drept minge de fotbal.
Ei, daca atunci stapanul craniului ar fi sarit drept in picioare si i-ar fi altoit cateva lui Cioran, l-ar fi invatat minte sa mai glumeasca, dar asa, el si-a luat nasul la purtare mai tarziu si in scris. Batea lumea, cand cu piciorul cand cu scrisul. Asa au ramas treburile de atunci si asa vor merge inainte. Prostia si asa nu are granita.
Cand cautam prin dictionare, la cuvantul ateism, citim ca inseamna: Negare a existentei lui Dumnezeu si a oricarei divinitati; conceptie care se bazeaza pe aceasta negare si ca vine din limba franceza atheisme! Parca ar fi un facut!
Stim cu totii ce a insemnat ateismul mai ales in Franta si de unde au pornit cele mai groaznice impotriviri asupra credintei in Dumnezeu. Cine nu-si aminteste de masacrele din timpul Revolutiei din 1789? Acolo nu era vorba doar de lupta impotriva relelor sociale si a legilor strambe, ci era vorba si de acea negare a valorilor morale cand drojdia societatii ajunsese sa spulbere aluatul social din matca lui normala. Totul era pornit pe negare si primul atac era impotriva sacrului. Sa nu ne amintim decat de profanarea altarului Catedralei Notre Dame pe care au pus chipul spurcaciunii, la care urma sa se inchine cei care spulberau cu spor frumusetile cumpanite ale inaintasilor.
Mai anii trecuti, citeam despre descoperirile savantilor in decursul veacurilor. Se facea o trecere in revista unde se spunea despre fiecare savant, din fiecare tara, ce a ajuns sa descopere in domeniile variate ale stiintelor. Se sublinia ca peste 80% dintre savanti au ajuns la respectivele descoperiri doar cu ajutorul lui Dumnezeu, Caruia Ii aduceau multumiri cu mare piosenie, inaltandu-i slava intru rugaciuni.
Stim ca medicii si mai ales chirurgii, pe care-i numesc un fel de supraoameni (uber mensch), de fiecare data, inainte de a pune mana pe bisturiu, fac o rugaciune catre Dumnezeu pentru a reusi interventia asupra zidirii Sale. Daca acesti chirurgi ar tine un jurnal in fiecare zi si ar nota toate operatiile si cum i-a ajutat Dumnezeu si cum au vazut minuni cu ochii lor, ar fi o capodopera de care s-ar rusina ateii intru zgomotoasa lor necredinta.
N-as vrea sa afirm chiar ca ateismul ar fi o stare in care se cantoneaza ignoranta ca la ea acasa. Nu trebuie sa mai adaug ca a crede inseamna de la inceput si fara echivoc, ca trebuie sa stii! Iar ca sa stii trebuie sa citesti! Iar ca sa citesti trebuie sa fii foarte serios! Iar ca sa fii serios, trebuie sa fii om de treaba. Adica, mai este cazul sa spun ca Dumnezeu ne-a zidit cu obraz subtire si bun simt? Ca trebuie sa ne privim pe noi insine si pe altii ca zidiri perfecte in Univers! Ca privirea noastra trebuie sa se opreasca asupra puzderiilor de stele, asupra regnului mineral, vegetal si animal! Asupra cantului, asupra culorilor, asupra miresmelor!
Negarea vine de undeva, din interiorul nostru, din genunea spiritului innegrit de pacat si uraciune. N-am spune ca unii dintre noi se nasc rai din fire si pusi numai pe negare, dar vedem in jurul nostru tot felul de manifestari si unele raman in scris. Daca Nietzsche si-a spus siesi ca el nu este un om ci o dinamita, a si dovedit-o in scris si cei care il citesc, nu scapa de ghearele ignorantei agresive, alegandu-se din nefericire doar cu suicidul. Acestia sunt oamenii doar ai unei carti sau a catorva si acelea pline de dinamita ca sa fim in tonul bietului Nietzsche.
Avem de invatat de la albina! Ea culege mierea si nectarul din mii si mii de flori si chiar otrava o preface in miere. Am fost uimit cand am citit un manual pentru albinarit. Am vazut acolo ca lumea albinelor este o societate, daca o putem numi asa, perfecta! De unde atata intelepciune? Si cand am sti ca albina nu traieste mai mult de 60 de zile!
Ateul nu are timp sa citeasca si sa mediteze ce este el ca om si nici la ceea ce este in jurul sau! Cred ca nu mai este cazul sa ne intrebam ce va fi peste 50 de ani cu lumea aceasta, care nu prea citeste ci doar se instruieste de ocazie cu ce ii pune tehnica la indemana. Vom avea puhoaie de atei care ignora totul in calea lor precum se napustesc furtunile si valurile in inima naturii.
Se spunea ca odata un orb se plangea ca nu vede lumina! Asta da, se mai intelege, dar sarmanul de el credea din rasputeri in Dumnezeu! Cel care a auzit, a raspuns: Da, era orb, dar nu era prost!
P.S. Calinic Episcop al Argesului si Muscelului
11 comentarii:
Ma bucur foarte mult sa vad ca i-ai zis-o acestui ateu eretic, Tudor Barbu!
Dupa cum a zis-o si cuviosul senator William Branza, ateii sunt un pericol pentru societate.
Trebuie ca acest nemernic sa invete sa fie OM!
P.S. Mi-a placut foarte mult cum ati zis ca societatea albinelor este una perfecta!
Avem nevoie de un conducator intr-u care sa slujim toata ziua. Avem nevoie de femei sterile care fac toata munca si barbati care nu fac altceva decat sa se imperecheze.
E mare gradina lui Dumnezeu. Adica, eu nu l-as invoca pe Victor Hugo drept crestin, sa ne gandim numai putin la Cocosatul de la Notre Dame. Oare pe cine ironzeaza el acolo? Oricum, trebui sa citim mult, de acord, dar mai tre sa si intelegem.
Si eu ma bucur ca ati venit aici in blog , foarte mare placere am dar , cred Ca pe o deoparte ar fi bine sa intelegem ces cu astia atheii?
Multumesc.
Foarte drăguţ programul ăsta: femei sterile care fac toata treaba şi masculii care doar se împerechează. Trebuie să fie visul oricărei femei. Cu siguranţa!
Aşa şi... în pauză femeia ce face? Că la telenovele nu'o să mai existe, nu? Dacă masculii se împerechează doar cu femeia alfa, nu mai exista suficientă intriga.
Aşa şi... femela alfa o să mănânce masculii? Că la insecte se mai întâmplă.
parerea mea doar femeIA TREBUIE SA FIE IN ACEST DOMENIU sa facem treaba cu feminina, si gata. pa.
pAI aCESTUI aTEU AI CAM TREBUIE UN aC PENTRU cOJOCUL LUI CEL TARE SI sCORTOS.
Uite Ca va Consider fratii in IIsus, si va Felicit de tot Ce at-i Facut Multumesc Draga Frate Diacone!
acest Tudor Barbu de multa vreme nu da pace forumistilor cu articolele sale de 2 bani. Dar ce sai faci treaba lui, daca ii place sa creada ca provine de la babuin, are dot dreptul. Ne auzim numai de bine domnu Barbu Babuin :)
Ma Dar voi nu Stiati Ca Babuin e putin este un Rahat De dat in wc , Astai drogat si habar nu are Tudor Basrbu Dala in colo este un Fraer Si de Doua Ori Prost ! Apoi Este un GheY!
Trimiteți un comentariu