ÎNDRĂCIREA1001. Îndrăcirea este o boală în primul rînd de natură spirituală dar care poate deveni şi trupească, adică psihofizică. Diavolul nu se poate atinge de om fără voia lui Dumnezeu şi numai în măsura în care i se îngăduie (Iov. 1,6-12; 2,2-8). El lucrează prin oamenii răi (Iov. 2, 9-10; III Reg. 22, 20-23; Ioan 4, 41). În Evanghelie se face deosebire între îndrăciţi, lunatici, epileptici (Matei 4,4,24). Diavolul se atinge de om în diferite forme; îi ia avutul care este prelungirea vieţii ca la Iov; îl loveşte cu boala vrajbei şi a duşmăniei (Jud. 9, 23; I Regi 16,14; 18-10), el răneşte trupeşte pe om ca pe Iov; se atinge de sănătatea sufletului ca la Saul. Adevărata îndrăcire se manifestă cînd diavolul răneşte şi trupul şi sufletul în proporţii diferite aşa cum se constată în Scriptură (I Cor. 21, 1; II Regi 24, 1; Zah. 3, 1-2; Matei 8, 26-32; 17, 14-18; Marcu 1 23-26; 7, 25-30; Luca 8, 27-32; 9,23-42; 11,14; 3,11-13; F. Ap. 16,16).
1002. Îndrăcirea are mai multe înfăţişări şi variate lucrări. Diavolul poate să insulte oricărui om gînduri rele şi să-l pună în situaţie de a păcătui (Fac. 3, 1-7; Matei 4, 7-12; II Cor. 11, 3-4; Efes. 4, 14; 6, 6-12; II Petru 3,17). Omul care se învoieşte cu păcatul şi-l cultivă cu ştiinţa şi cu voinţa, contrar legilor Domnului, ajunge să i se stăpînească mintea şi faptele pînă la pierzare ca şi vrăjitorii (Iov. 8,
44; Ex. 7, 22; F. Ap. l, 10; I Tim. 3, 7). Omul care ajunge să fie posedat de diavolul, sub diferite forme huleşte pe Dumnezeu şi cele sfinte (Marcu I, 23-27; Luca 8, 27-37), care nu poate fi primit la nici-o taină a Bisericii (Cartag. 18; Timotei 2, 3-13) decît la rugăciunile Sfîntului Vasile (Luca 11, 24-26; Marcu 9,17-29). Sînt cazuri de slobozire a ispitei diavolului, orînduite de providenţă ca să preîntâmpine alte păcate mai mari, iar omul rămîne mai mult sau mai puţin evlavios (Luca 19,14- 23; 13,16; II Cor. 12, 7; Tim. canon 2, 3, 4,15).
1003. Biserica osîndeşte pe cei ce se prefac că sînt îndrăciţi (VI ec. 60). Pentru vindecarea îndrăciţilor, pe lîngă rugăciunile Bisericii se recomandă şi doctorii trupeşti căci şi ele sînt de la Dumnezeu. Cel ce se vindecă poate fi chiar hirotonit (Apost. 79) prin asemănarea cu Măria Magdalena din care s-a scos şapte draci (Marcu 16, 9; Luca 8, 2-3).
sursa: www.dictionarortodox.blogspot.com
1002. Îndrăcirea are mai multe înfăţişări şi variate lucrări. Diavolul poate să insulte oricărui om gînduri rele şi să-l pună în situaţie de a păcătui (Fac. 3, 1-7; Matei 4, 7-12; II Cor. 11, 3-4; Efes. 4, 14; 6, 6-12; II Petru 3,17). Omul care se învoieşte cu păcatul şi-l cultivă cu ştiinţa şi cu voinţa, contrar legilor Domnului, ajunge să i se stăpînească mintea şi faptele pînă la pierzare ca şi vrăjitorii (Iov. 8,
44; Ex. 7, 22; F. Ap. l, 10; I Tim. 3, 7). Omul care ajunge să fie posedat de diavolul, sub diferite forme huleşte pe Dumnezeu şi cele sfinte (Marcu I, 23-27; Luca 8, 27-37), care nu poate fi primit la nici-o taină a Bisericii (Cartag. 18; Timotei 2, 3-13) decît la rugăciunile Sfîntului Vasile (Luca 11, 24-26; Marcu 9,17-29). Sînt cazuri de slobozire a ispitei diavolului, orînduite de providenţă ca să preîntâmpine alte păcate mai mari, iar omul rămîne mai mult sau mai puţin evlavios (Luca 19,14- 23; 13,16; II Cor. 12, 7; Tim. canon 2, 3, 4,15).
1003. Biserica osîndeşte pe cei ce se prefac că sînt îndrăciţi (VI ec. 60). Pentru vindecarea îndrăciţilor, pe lîngă rugăciunile Bisericii se recomandă şi doctorii trupeşti căci şi ele sînt de la Dumnezeu. Cel ce se vindecă poate fi chiar hirotonit (Apost. 79) prin asemănarea cu Măria Magdalena din care s-a scos şapte draci (Marcu 16, 9; Luca 8, 2-3).
sursa: www.dictionarortodox.blogspot.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu